Test de cortizol la domiciliu

Cortizolul este un hormon steroid produs de glandele suprarenale, situate deasupra fiecărui rinichi. Acesta joacă un rol crucial în reglarea metabolismului, răspunsului imunitar și menținerea echilibrului fiziologic în organism, inclusiv controlul tensiunii arteriale și ciclului somn-veghe. Fiind cunoscut și ca „hormonul stresului”, cortizolul este esențial pentru răspunsul organismului la stres. Prin urmare, testarea nivelului de cortizol este importantă atunci când există suspiciuni de disfuncții suprarenale, tulburări de stres sau boli precum boala Addison (cortizol scăzut) sau sindromul Cushing (cortizol ridicat). În acest ghid detaliat, vom explora simptomele cortizolului scăzut, semnificația acestuia pentru sănătate, testele de cortizol care pot fi efectuate acasă, testele de sânge pentru cortizol și ACTH, precum și opțiunile de tratament pentru cortizolul scăzut.

Care sunt simptomele cortizolului scăzut?

Cortizolul scăzut, cunoscut și sub numele de insuficiență suprarenală sau hipoadrenalism, poate provoca o serie de simptome variate, în funcție de gravitatea deficitului de cortizol și de cauza de bază. Recunoașterea acestor simptome este esențială pentru a considera necesitatea unui test de cortizol. Printre cele mai comune simptome ale cortizolului scăzut se numără:

1. Oboseală și slăbiciune: Unul dintre cele mai evidente simptome ale cortizolului scăzut este oboseala extremă și slăbiciunea musculară. Cortizolul este responsabil pentru menținerea echilibrului energetic, astfel că, atunci când nivelurile sale sunt scăzute, organismul are dificultăți în producerea și utilizarea energiei.
2. Pierderea în greutate: Scăderea inexplicabilă în greutate poate fi un semn al cortizolului scăzut. Acest lucru se datorează faptului că cortizolul reglează pofta de mâncare și metabolismul.
3. Tensiune arterială scăzută: Persoanele cu cortizol scăzut pot prezenta o scădere a tensiunii arteriale, ceea ce poate duce la amețeli sau senzație de leșin, mai ales când se ridică rapid (hipotensiune posturală).
4. Durere musculară și articulară: Nivelurile scăzute de cortizol pot provoca dureri musculare și articulare, deoarece cortizolul are proprietăți antiinflamatorii care ajută la reducerea durerii.
5. Hipoglicemie (niveluri scăzute de zahăr în sânge): Cortizolul ajută la menținerea nivelurilor normale de zahăr din sânge, stimulând gluconeogeneza în ficat. Fără suficient cortizol, nivelul zahărului din sânge poate scădea, cauzând simptome precum tremur, confuzie, transpirație și leșin.
6. Modificări ale dispoziției: Cortizolul scăzut poate afecta sănătatea mentală, provocând sentimente de depresie, iritabilitate sau apatie. De asemenea, poate apărea anxietatea la persoanele cu insuficiență de cortizol.
7. Întunecarea pielii (hiperpigmentare): Unele persoane cu insuficiență suprarenală dezvoltă pete întunecate pe piele, în special pe cicatrici, pliuri ale pielii și zone expuse la soare. Acest lucru apare deoarece nivelurile scăzute de cortizol duc la o producție crescută de ACTH (hormon adrenocorticotrop), care stimulează producția de melanină.
8. Probleme digestive: Greața, vărsăturile, diareea și durerile abdominale sunt simptome digestive comune asociate cu niveluri scăzute de cortizol. Cortizolul ajută la reglarea multor funcții ale sistemului digestiv, astfel încât nivelurile insuficiente pot perturba digestia.
9. Poftă crescută de sare: Cortizolul joacă un rol în echilibrul sodiului și al potasiului din organism. Cortizolul scăzut poate duce la un dezechilibru, determinând persoanele să poftească alimente sărate.
10. Capacitate redusă de gestionare a stresului: Cortizolul este cunoscut drept „hormonul stresului” pentru un motiv întemeiat – ajută corpul să răspundă și să se recupereze după situațiile stresante. Fără cortizol suficient, chiar și stresorii minori pot provoca oboseală copleșitoare, confuzie mentală și senzația generală de rău.

Ce înseamnă cortizol scăzut și este periculos pentru sănătate?

Cortizolul scăzut poate semnala diverse afecțiuni medicale subiacente, inclusiv insuficiența suprarenală, care poate pune viața în pericol dacă nu este tratată. Înțelegerea cauzelor și pericolelor cortizolului scăzut este esențială pentru diagnosticarea și tratarea corectă.

1. Insuficiență suprarenală primară (boala Addison): Această afecțiune apare atunci când glandele suprarenale sunt afectate și nu mai produc suficient cortizol. Cauzele bolii Addison includ bolile autoimune, infecțiile (precum tuberculoza) și cancerele care afectează glandele suprarenale. Boala Addison este rară, dar gravă și poate duce la o criză Addisoniană dacă nivelurile de cortizol scad prea mult, necesitând intervenție medicală imediată. Simptomele unei crize Addisoniene includ dureri abdominale severe, confuzie și leșin din cauza unei scăderi periculoase a tensiunii arteriale.
2. Insuficiență suprarenală secundară: Aceasta apare atunci când glanda pituitară nu produce suficient ACTH (hormon adrenocorticotrop), care stimulează glandele suprarenale să producă cortizol. Insuficiența suprarenală secundară este mai frecventă decât cea primară și poate fi rezultatul utilizării pe termen lung a corticosteroizilor, tumorilor glandei pituitare sau leziunilor cerebrale.
3. Insuficiență suprarenală terțiară: Această formă de insuficiență suprarenală apare atunci când hipotalamusul nu produce suficient CRH (hormon eliberator de corticotropină), care semnalează glandei pituitare să elibereze ACTH. Insuficiența suprarenală terțiară poate apărea din cauza întreruperii bruște a corticosteroizilor sau din cauza unor medicamente care afectează funcția hipotalamică.

Cortizolul scăzut este periculos pentru sănătate? Da, cortizolul scăzut poate fi periculos dacă nu este diagnosticat și tratat. Insuficiența suprarenală, în special dacă progresează către o criză Addisoniană, poate pune viața în pericol din cauza riscului de deshidratare severă, tensiune arterială scăzută și dezechilibre electrolitice. Lipsa tratamentului pe termen lung poate duce la probleme grave de sănătate, inclusiv afecțiuni cardiovasculare, oboseală cronică, infecții recurente și probleme de sănătate mentală, precum depresia și anxietatea.

Pot face un test de cortizol acasă?

Da, este posibil să efectuați un test de cortizol acasă, iar această opțiune a devenit din ce în ce mai populară datorită confortului pe care îl oferă. Testele de cortizol la domiciliu implică de obicei colectarea unei probe de salivă, deși unele teste pot necesita și urină sau sânge. Aceste teste sunt deosebit de utile pentru persoanele care trebuie să își monitorizeze nivelurile de cortizol pe o perioadă lungă de timp sau pentru cei care nu pot vizita ușor un furnizor de servicii medicale.

Tipuri de teste de cortizol la domiciliu:

1. Testul de cortizol din salivă: Acesta este cel mai comun tip de test de cortizol la domiciliu. Măsoară nivelurile de cortizol liber din salivă și este deosebit de util pentru evaluarea ritmului cortizolic (fluctuația naturală a nivelurilor de cortizol pe parcursul zilei). Sunt necesare mai multe probe pe parcursul zilei pentru a determina dacă nivelurile de cortizol cresc și scad corespunzător.
2. Testul de cortizol din urină: Acest test măsoară cortizolul în urină, de obicei pe parcursul a 24 de ore. Oferă o imagine mai largă a producției de cortizol de-a lungul zilei. Unele kituri de testare la domiciliu oferă recipiente de colectare a urinei în acest scop.
3. Testul de cortizol din sânge (test de sânge cu picătură): Unele kituri de testare la domiciliu oferă opțiunea de a colecta o mică probă de sânge printr-o puncție a degetului. Nivelurile de cortizol din sânge sunt apoi măsurate și analizate. Această metodă este mai puțin frecventă decât testele din salivă sau urină.

Cum facem un test de cortizol acasă?

Realizarea unui test de cortizol la domiciliu este relativ simplă, dar necesită atenție la instrucțiuni pentru a asigura acuratețea. Mai jos sunt pașii generali pentru fiecare tip de test de cortizol la domiciliu.

1. Testul de cortizol din salivă

• Pregătirea: Evitați să mâncați, să beți sau să vă spălați pe dinți cu cel puțin 30 de minute înainte de a colecta o probă de salivă. Acest lucru este necesar pentru a vă asigura că proba nu este contaminată cu particule alimentare, bacterii sau sânge.
• Colectarea: Urmați instrucțiunile furnizate cu kitul de testare. Veți primi tuburi sau recipiente mici în care trebuie să colectați saliva la anumite ore ale zilei (de exemplu, dimineața, la prânz, seara și noaptea). Nivelurile de cortizol fluctuează pe parcursul zilei, așa că este important să colectați probele la orele indicate.
• Depozitare și expediere: După colectarea probelor de salivă, depozitați-le conform instrucțiunilor (unele kituri pot necesita refrigerare). Apoi, trimiteți probele la laborator folosind eticheta de expediere preplătită furnizată cu kitul.
• Rezultate: Laboratorul va analiza probele și, în general, veți primi rezultatele prin e-mail sau printr-un portal online securizat în câteva zile.

2. Testul de cortizol din urină

• Pregătirea: Medicul dumneavoastră sau kitul de testare la domiciliu vă va oferi instrucțiuni specifice despre cum să colectați o probă de urină de 24 de ore.
• Colectarea: Urinați într-un recipient de colectare timp de 24 de ore. Toată urina din această perioadă trebuie colectată. Aceasta va oferi o imagine completă a nivelurilor de cortizol de-a lungul zilei.
• Depozitare și expediere: Urmați instrucțiunile de depozitare (de obicei, este necesară refrigerarea). După perioada de 24 de ore, proba poate fi trimisă la laborator pentru analiză.
• Rezultate: Rezultatele sunt de obicei disponibile în câteva zile sau o săptămână.

3. Testul de cortizol din sânge (test de sânge cu picătură)

• Pregătirea: Testele de sânge cu picătură necesită o mică probă de sânge, care este obținută printr-o puncție a degetului. Asigurați-vă că aveți mâinile curate înainte de a colecta proba.
• Colectarea: Folosiți lanțeta furnizată în kit pentru a vă înțepa degetul, apoi lăsați câteva picături de sânge să cadă pe cartela de colectare. Urmați cu atenție instrucțiunile, deoarece o colectare incorectă poate duce la rezultate inexacte.
• Depozitare și expediere: Odată ce sângele a fost colectat, lăsați-l să se usuce înainte de a-l ambala în materialele furnizate. Trimiteți apoi proba la laborator pentru analiză.
• Rezultate: Rezultatele testului de sânge durează de obicei mai mult decât testele din salivă sau urină, dar ar trebui să le primiți în 7-10 zile.

Test de sânge pentru cortizol liber și test ACTH

În mediile clinice, testarea cortizolului se face cel mai frecvent prin intermediul analizelor de sânge. Testele de sânge oferă informații precise și în timp real despre nivelurile de cortizol și sunt adesea efectuate împreună cu un test ACTH (hormon adrenocorticotrop) pentru a evalua funcția suprarenală și a glandei pituitare.

Testul de cortizol liber din sânge

• Scop: Testul de cortizol liber măsoară cantitatea de cortizol care nu este legată și este activă în sânge. Acesta diferă de testul pentru cortizolul total, care măsoară atât cortizolul legat, cât și cel liber. Cortizolul liber este forma biologic activă a hormonului și este responsabil pentru reglarea funcțiilor organismului.
• Procedura: Un profesionist medical va preleva o probă de sânge dintr-o venă a brațului. Proba este apoi analizată în laborator. Testul se efectuează de obicei dimineața, când nivelurile de cortizol sunt cele mai ridicate.
• Interpretarea rezultatelor: Nivelurile normale de cortizol variază în funcție de ora din zi. Nivelurile ridicate pot indica afecțiuni precum sindromul Cushing, în timp ce nivelurile scăzute pot sugera insuficiență suprarenală sau boala Addison.

Testul ACTH

• Scop: Testul ACTH măsoară nivelul hormonului adrenocorticotrop (ACTH) din sânge. ACTH este produs de glanda pituitară și stimulează glandele suprarenale să producă cortizol. Testarea nivelurilor de ACTH împreună cu nivelurile de cortizol ajută la determinarea cauzei insuficienței suprarenale, fie că aceasta este de origine suprarenală (insuficiență suprarenală primară) sau de origine hipofizară (insuficiență suprarenală secundară).
• Procedura: La fel ca testul pentru cortizol, testul ACTH implică prelevarea unei probe de sânge dintr-o venă. Sângele este analizat pentru nivelurile de ACTH, iar rezultatele sunt de obicei disponibile în câteva zile.
• Interpretarea rezultatelor: Nivelurile ridicate de ACTH împreună cu nivelurile scăzute de cortizol sugerează insuficiență suprarenală primară (boala Addison). Nivelurile scăzute sau normale de ACTH împreună cu nivelurile scăzute de cortizol sugerează insuficiență suprarenală secundară sau terțiară.

Tratarea cortizolului scăzut

Tratamentul pentru cortizolul scăzut depinde de cauza de bază a deficitului hormonal. Principala abordare este terapia de substituție a cortizolului, dar pot fi necesare și alte tratamente pentru a aborda cauza insuficienței suprarenale.

Terapia de substituție a cortizolului

• Hidrocortizon: Acesta este cel mai frecvent medicament prescris pentru terapia de substituție a cortizolului. Este o formă sintetică de cortizol și se administrează oral sub formă de tablete, de obicei în doze divizate pe parcursul zilei pentru a imita ritmul natural al cortizolului.
• Prednison sau dexametazonă: Acestea sunt alternative sintetice la hidrocortizon. Sunt de lungă durată și pot fi prescrise în doze mai mici.
• Fludrocortizon: În cazurile de insuficiență suprarenală primară, unde există și o deficiență de aldosteron (un alt hormon produs de glandele suprarenale), se poate prescrie fludrocortizon pentru a ajuta la reglarea echilibrului sodiului și potasiului.
• Ajustarea dozelor în perioadele de stres: Persoanele cu insuficiență suprarenală pot avea nevoie să își mărească dozele de cortizol în timpul perioadelor de stres fizic sau emoțional, boală sau intervenții chirurgicale. Aceasta se numește „doză de stres” și este esențială pentru a preveni o criză suprarenală.

Tratarea cauzei subiacente

• Boli autoimune: Dacă insuficiența suprarenală este cauzată de o boală autoimună, cum ar fi boala Addison, pot fi utilizate terapii imunosupresive pentru a reduce inflamația și activitatea sistemului imunitar.
• Disfuncții ale glandei pituitare sau hipotalamusului: Dacă insuficiența suprarenală secundară sau terțiară este cauzată de o tumoră în glanda pituitară, poate fi necesară intervenția chirurgicală, radioterapia sau tratamente medicamentoase pentru a micșora tumora.
• Gestionarea medicamentelor: În cazurile în care utilizarea pe termen lung a corticosteroizilor a suprimat funcția suprarenală, reducerea treptată a dozei de medicamente sub supravegherea unui medic poate permite recuperarea funcției glandelor suprarenale.

Gestionarea unei crize suprarenale

• O criză suprarenală este o urgență medicală care apare atunci când nivelurile de cortizol scad periculos de mult. Aceasta poate fi declanșată de stres, infecții sau traume fizice și necesită tratament imediat cu hidrocortizon intravenos (IV), fluide și electroliți. Simptomele includ dureri severe, vărsături, diaree, tensiune arterială scăzută și pierderea cunoștinței.

Cortizolul este un hormon vital care joacă un rol esențial în răspunsul organismului la stres, metabolism și menținerea sănătății generale. Testarea nivelurilor de cortizol este crucială în cazul în care apar simptome de insuficiență suprarenală, care poate fi periculoasă dacă nu este tratată.